Cand ma gandesc la sistemul romanesc de invatamant, imi vin in minte niste cuvinte nu prea dragute : invechit, plictisitor, demotivant, static, haotic pe alocuri, neadaptat realitatii zilelor noastre si extrem de uncool (sa-mi iertati englezismul insa asta e realitatea, in viziunea mea).

Cand se discuta despre sistemul national de invatamant in spatiul public, acesta devine brusc un subiect controversat, analizat si instors pe toate partile si fiecare are cate o parere. Schimbarile se cam lasa asteptate, iar decidentii inteleg sa schimbe pe ici pe colo, cate ceva, creand de cele mai multe ori doar haos si degringolada fara rezultate notabile.

Ciudat insa, cam toata lumea pare sa fie de acord asupra unui singur aspect – Asa nu se mai poate. Ceva trebuie schimbat!

Problema care se pune din ce in ce mai des este cum facem pentru ca elevii de azi sa fie cu adevarat pregatiti pentru viata, sa devina adulti responsabili, constienti de rolul scolii si de rolul lor in societate?

Eu mi-as dori ca elevii sa arate asa


Personal, cred cu tarie ca in primul rand educatia ajuta la propasirea neamului si face o natie sa evolueze. Mi-as dori ca in viitorul nu prea indepartat sa dispun de resursele financiare necesare pentru a investi in educatia din Romania. Pana atunci imi dau si eu cu parearea si expun in cele ce urmeaza argumentele si sfaturile mele “pretioase” ca poate cine stie……..citeste cineva interesat si se mai misca lucrurile.

In primul rand, educatia, cred eu ca merge mana in mana cu respectul (care ar fi de preferat sa fie “implementat” de catre parinte copilului sau, in primii 7 ani de viata si continuat apoi in scoala).
In ziua de azi respectul fata de scoala si profesori precum si rolul dascalilor in societate au ajuns in derizoriu, devenind subiect de bancuri.

Profesorii ar trebui sa fie mai bine platiti si motivati pentru a-si desfasura activitatea cat mai bine si pentru a se implica si in alt gen de activitati extrascolare.


Pe langa profesori si parintii ar trebui sa fie mai implicati in activitatile scolare ale oraslelor lor, sa participle la sedintele scolare (nu doar pentru a cotiza ci pentru a urmari parcursul copiilor lor) si sa se implice mai mult in activitatile extrascolare, atunci cand este cazul.

Elevilor din ziua de astazi le lipsesc modelele si din, pacate nu prea mai stiu sa faca diferenta intre valoare si non valoare. Asa ca ar fi interesant, ca in programa scolara sa fie introduse intalniri si discutii libere la care sa participle personalitati de valoare din domenii diverse care sa ii inspire pe elevi, povestindu-le din experienta proprie si interactonand direct cu acestia.

Imi amintesc, ca in vremea studentiei, am participat si eu la o astfel de discutie cu Elena Francisc, pe atunci Redactorul Sef al revistei Cosmopolitan si a fost foarte interesant. Am rugat-o apoi sa vina si sa le vorbeasca pro bono elevilor de la liceul in care invata verisoara mea. A fost un real succes si am vazut cat de interesati au fost liceenii si ce intrebari i-au adresat.

Elevii trebuie invatati sa fie patrioti (si prin ricoseu poate si parintii lor), prin stimularea minunatului si inaltatorului sentiment de “mandrie nationala”, picat in desuetitudine in ultimii ani, dar care incet incet incepe sa scoata capul timid, precum ghiocelul primvara, dar la strategia asta inca mai lucrez J.


Este imperios necesara “perierea” programei scolare prin inlaturarea partilor de teorie sterila si inutila care incurajeaza toceala si prin introducerea mai multor activitati practice si a mai multor activitati extrascolare care sa devina “scolare”. Ma refer aici la programele de tipul Scoala Altfel (care nu se implementeze peste tot asa cum ar trebui), ore de biologie tinute in parcuri si pentru care profesorii sa fie platiti in loc sa li taie ora respectiva de pe statul de plata.

Iar scolile ar trebui dotate corespunzator din punct de vedere tehnic pentru a permite profesorilor sa imbine teoria cu experienta multimedia.

Cat priveste educatia de tip ecologic, elevii ar trebui implicati mai mult in programe de reciclare, de ecologizare de tip Let’s Do It Romania sau alte asemenea, organizate de ONG-uri sau alte asociatii.

Imi amintesc ca pe vremea lui Ceasca, cand eram in scoala generala, eram obligati sa mergem la strans de castane, sticle, hartie sau cartoane de oua pentru viermii de matase. Fiecare elev si fiecare scoala avea o cota obligatorie de atins. Nu militez pentru obligativitate sau coercitie insa erau niste activitati care ne scoteau nasul din carti si buchisit, obligandu-ne sa iesim in natura si sa mai facem si alte lucruri.

Si pentru ca veni vorba de natura si de stil de viata sanatos, elevii ar putea fi implicati in plantarea de copaci sau crearea de minisere de legume, fructe sau flori in curtea scolii de care sa aiba grija. Asta i-ar responsabiliza si i-ar invata ce inseamna hrana sanatoasa. Apoi ideal ar fi sa fie invatati sa si valorifice produsele obtinute, eventual prin niste cursuri de gatit sau prin vanzarea acestora.

Dupa parerea mea, este imperios necesar sa se introduca ore sau activiatati legate de domeniul dezvoltarii personale. Nu mai este suficient psihologul scolii iar parintii din pacate nu au timpul necesar sau cunostiile pentru a se ocupa de aceasta latura, extrem de importantaa vietii insa neglijata cu succes. Elevii au nevoie de cineva care sa ii observe, sa le poata identifica si dezvolta talentele si sa ii orienteze spre o cartiera potrivita. Ma gandesc de asemenea la liceeni, care ar fi util sa ii invete sa vorbeasca in public, sa se prezinte, sa redacteze un CV, o scrisoare de intentie inainte de terminarea liceului. Elevii ar trebui invatati ce inseamna conceptul holistic si echilibrul intre minte, corp si suflet. Cred ca daca s-ar implementa asa ceva, intr-o forma potrivita, sigur am trai intr-o lume mai buna.


Voluntariatul ar trebui sa fie pus la loc de cinste intre activitatile elevilor pe langa conceptul de munca in folosul comunitatii – care nu ar mai trebui vazuta drept strict apanajul detinutilor sau al celor pedepsiti. Asta i-ar ajuta pe elevi sa-si descopere noi pasiuni si talente, sa fie mai responsabili si sa se mai gandeasca nu numai la propria persoana ci si la modul in care pot fi de folos altora si comunitatii din care fac parte.

Ar mai fi necesar sa ii mai intrebam si ascultam si pe elevi,  sa ii lasam sa spuna ce isi doresc si cum isi doresc. Sa le aratam ca sunt valorizati pentru ca de multe ori, se iau hotarari pentru “binele lor” de catre adultii care stiu ei intotdeauna cum este mai bine. Si nu este intotdeauna  asa.

Nu in ultimul rand, elevii ar trebui incurajati sa dea mai departe, sa doneze obiecte sau alt gen de lucruri asa cum face de exemplu sponsorul acestei probe - magazinul online de genti piele Reeija, donand 2% catre Fundația Agapedia, sau organizand strangeri de rechizite sau carti.



Articol scris pentru Spring Super Blog 2014

3 Responses
  1. E un dezinteres manifestat de ambele tabere. Motivatia si vointa nu mai au acelasi scop. diploma a devenit un fel de luxury toilet paper, imi place sa o denumesc eu. dai bani, ca sa ai ce inrama dupa aceea, ca bani de un tablou serios nu ai cum sa ai. Eu dupa 5 ani de studii, de stat cu burta pe carte, proiecte, lucrari stiintifice, prezentari, si voluntariat, nu pot fi un model pentru cei din spatele meu. Apropo textul acesta ca voluntariatul conteaza, e doar asa, o expresie la moda. Nimeni nu tine cont de asta. Daca cineva face voluntariat doar ca da bine la CV, ar fi bine sa-si redirectioneze energia in ceva ce l-ar putea ajuta pe viitor. Cum sa se raporteze verisorul meu mic, cand curand trebuie sa-si aleaga viitorul, sa se pregateasca de bacalaureat, cand verisoara lui mai mare dupa 5 ani de tocat coate pe carti, e somera? Vecinul care a plecat in Spania de 10 ani si are Audi, e un model demn de urmat? Si ajung la concluzia ca e. Caci ei aduc cel mai mare procent de valuta din bancile romanesti. Ce rost mai are?


  2. Ha ha. Nici nu am postat bine si deja au inceput controversele.:) Hai mai Florina nu mai dramatiza. Dupa parerea mea dracul nu e chiar atat de negru. Si ce daca esti acums omera? E doar o faza temporara. Si eu dupa 6 ani de studii (4 de faculta pe stil vechi si 2 de master) am fost somera la un moment dat. So what? Nu dau vina pe altii daca m-am orientat eu prost in viata. Daca unii vad banul ca valoare suprema si masura a succesului, treaba lor. Eu nu cred in asta.Am vazut la Gaudeamus tarile nordine care au un nivel de trai superior si sunt orientati pe calitatea vietii. Care e secretul lor ? Educatia! Sunt printre tarile cu cel mai mare grad de alfabetizare. Orice mi s-ar spune eu tot cred in educatie, sub toate formele si la toate nivelurile.


  3. Geographica Says:

    Eu nu am spus ca nu cred in educatie. Ci doar ca in Romania, educatia pare sa nu mai conteze. Calitatea vietii tine ne place sau nu ne place, tine si de partea financiara.


Trimiteți un comentariu