Am participat pe data de 23.07.2013 la Seminarul Conectare la Emotii, tinut de Alina Roman la cafeneaua Serendipity.

Curios este ca ma tot gandeam cu o saptamana inainte la cafeneaua Serendipity la care care nu mai fusesem de mult si la lucrurile minunate care mi se intamplasera acolo. Si parca tanjeam dupa o noua experienta din care sa am ce invata. Si intr-o buna zi am primit o invitatie de la o prietena de pe Facebook pentru a participa la acest seminar. Venea ca un raspuns atat la gandurile mele cat si la nevoia pe care o am de la « lucra » la imbunatatirea acestui aspect al vietii mele. Universul lucreaza bine, exact la tanc. In acea zi eram libera in intervalul orar in care trebuia sa fiu acolo asa ca m-am hotarat imediat sa merg.
Pe acest blog nu-mi propun sa fac politica si incerc sa ma tin departe de chestiunile astea. Insa nu ma pot abtine sa nu am niste luari de pozitie in calitate de cetatean, vietuitor in sectorul 4 al Bucurestiului. Acest sector este administrat de primarul Piedone, pe care il cunoaste toata lumea, aflat, din pacate, la al doilea mandat.

Azi i-am facut safteaua bicicletei noi. Cam era si timpul sa fac prima primbare oficiala dupa aproape 2 luni de uitat la ea si sters din cand in cand praful.
Prima data cand am vazut afisul expozitiei m-am bucurat mult pentru ca in sfarsit am ocazia sa vad niste statuete pe care imi doream de foarte mult timp sa le vad, despre care am citit si vazut documentare. Am senzatia ca va mai trece ceva timp pana voi ajunge in China, desi este un must pe harta destinatiilor mele de vizitat in aceasta viata, asa ca vorba cantecului daca nu merge Mahomed la munte vine muntele la Mahomed. M-am bucurat nespus de aceasta nesperata ocazie de a le vedea la Bucuresti.