Azi i-am facut safteaua
bicicletei noi. Cam era si timpul sa
fac prima primbare oficiala dupa aproape 2 luni de uitat la ea si sters din
cand in cand praful.
Am vrut sa o scot in lume de Sf. Petru si Pavel insa nu mi-a iesit pentru
ca dupa primele 20 de minute mi-a picat ghidonul. Asa ca, desi abia o
cumparasem, m-am dus cu ea la reparat si la « tunat ». Vroiam sa ii
adaug cosulet si o alta sa, mai lata decat cea cu care o cumparasem. Dupa ce am
terminat de transformat o bicicleta sport, pentru plimbari pe teren accidentat
intr-o bicicleta cat de cat urbana (numai eu ma puteam gandi sa fac asa ceva J) trebuia sa o si inaugurez. Insa am tot
amanat chestia asta pentru ca eram ingrozita la gandul ca acum trebuie sa ies
in trafic. Pana acum ma plimbasem relaxata numai prin parcuri unde nu sunt
masini, intersectii sau semafoare ci doar slalom printre carucioare cu copii.
Asa de ingrozita am fost incat am ratat intalnirea Unica pe biciclete de pe
3 august. Iar dupa asta, atat de ciuda mi-a fost ca am zis ca trebuie sa imi
infrang frica.
Asa ca azi mi-am facut curaj si
am iesit. Am identificat si o ruta
numai buna si directa de la mine de la bloc catre parcul Tineretului. Si am
reusit sa nu lovesc pe nimeni, nici o masina parcata, nici pe mine si nici nu
m-a calcat vreo masina. Am ajuns cu bine in parc si m-am plimbat in voie pentru
ca la ora aia este perfect. Nu e aproape nimeni si poti baga linistit viteza ca
sa alegi cat vrei.
Singura vanataie pe care o am a fost de cand am coborat bicicleta pe scari.
Trebuia totusi sa am si o amintire de la prima plimbare.
In rest, sunt vie si nevatamata.
P.S. Revin maine cu niste chestii nasoale pe care le-am vazut in parc si
care m-au oripilat.
Spor(t) in continuare!
Totusi n-am inteles care e "ora aia" :)
Pai nici nu am vrut sa o scriu explicit ca sa nu ma trezesc ca se umple parcul. Oricum este ora la care majoritatea oamenilor muncii sunt la serviciu iar cei care nu sunt la munca se pregatesc de masa de pranz sau isi fac siesta.