Provocarea probei m-a facut sa imi amintesc instantaneu de experienta mea de acum cativa ani legata de cautarile disperate de stampile Trodat (cand am vrut sa imi fac stampila de traducator autorizat), de mai recentele experiente referitoare la cautarile de notes-holder (un suport de notite) si de cum am chinuiam sa le explic ce e aia si ce vreau exact vanzatoarelor de la librarii, angajatilor din supermarket-uri si unei prietene care lucreaza la o companie de papetarie si la o firma care sa imi execute niste carti de vizita conform viziunii mele.

Ciudat este ca, in cautarile mele nu am dat peste site-ul www.stampileonline.ro care mi-ar fi facut in mod cert viata mai usoara si m-ar fi scutit de timpul pierdut. De ce? Pentru ca este un fel de supermarket al papetariei. Mai pe romaneste, gasesti tot ce vrei si ce nu vrei legat de produsele de papetarie si birotica. Iar daca le esti fan pe Facebook ai o reducere permanenta de 10%.

Cred ca toti avem, atat in viata profesionala cat si in cea personala, contact cu obiectele de papetarie, intr-un fel sau altul. Chit ca avem o munca de birou, chit ca lucram pe santier, chit ca lucram in mediul online sau offline cred ca pe toti ne uneste un obiect sau mai multe care au legatura cu scrisul. Ma gandeam initial la un pix dar mai apoi mi-am dat seama ca exista sute de tipuri de pixuri, de stilouri, de creioane si cate si mai cate, generic numite – instrumente de scris. Astea, in mod cert se gasesc si acasa si la serviciu, sau acolo unde ne desfasuram fiecare dintre noi activitatea.

De cand calculatorul si smatfonul au pus stapanire in foarte mare masura pe activitatea mea, marturisesc ca am inceput sa folosesc din ce in ce mai putin instrumentele de scris, insa, paradoxal, nu pot fara ele. Asa ca pot spune ca sunt dependenta de pix. In geanta mea, pixul este un must. De regula, am cel putin unul, cat se poate de functional sau chiar doua. Plus ca, atunci cand nu am calculator si nici telefon la indemana, tot pixul ma salveaza. In plus, calculatorul si telefonul m-au cam facut sa imi stric scrisul si cateodata tanjesc dupa vremurile in care pixurile, creioanele, stilourile si foaia de hartie erau cam singurele instrumente de care dispuneam pentru a scrie sau a nota ceva, inainte de avalansa de gadgeturi care a pus stapanire pe noi.

Sunt uituca de felul meu, iar atunci cand sunt foarte obosita nici “pilotul automat” nu mai functioneaza. Noroc cu post-it-urile pe care notez tot delul de lucruri, atunci cand vreau sa retin o informatie pentru mai tarziu sau cand fac o lista cu lucruri pe care le am de facut. Imi plac post-it-urile care se lipesc bine si care sunt cat mai colorate, ca sa imi ”sara in ochi”. Post-it-urile impreuna cu agenda si cu reminderul de pe telefon constituie impreuna “memoria mea de rezerva”.

As mai scrie eu si despre alte produse de papetarie pe care le folosesc dar pentru ca trebuie sa ma limitez doar la 3 (greu rau!), ultimul pe care doresc sa il mentionez este agenda. In ultima vreme, de cand sunt “multifunctionala” am revenit la obiceiul de a-mi organiza activitatile pe fiecare zi in parte. Am revenit la ce-mi place mie cel mai mult – sfanta planificare, cea de toate zilele! J In plus, pe langa programul zilnic, in agenda imi notez diverse lucruri atunci cand merg la evenimente sau la diverse intalniri, contacte, idei care imi vin ad-hoc etc.

Cam astea, ar fi, pe scurt obiectele de papetarie care imi dau dependenta, atat in viata profesionala cat si in cea personala.

Articol scris pentru Super Blog 2013