Recent, a avut loc la Cinema City Cotroceni vizionarea filmului Carrie. Este primul film despre care nu pot sa spun nici ca mi-a placut nici ca nu mi-a placut dar nici ca m-a lasat indiferenta. Cam ciudata combinatie, trebuie sa recunosc!

Carrie este un fim greu de incadrat intr-o anume categorie pentru ca este un amestec de : un pic de teen movie cu adolescenti si cu eterna poveste a balului de absolvire pe fundal, mici romante si rautati adolescentine, o relatie dezastruoasa mama-fiica, un pic de religie, niste momente cam infricosatoare dar nu foarte si proprietati telechinetice. Pe scurt l-as cataloga drept un thriller psihologic.

Filmul este o re-ecranizare a unei carti celebre scrise de Stephen King, aviz iubitorilor genului! Prima ecranizare a fost facuta in anii ’70.

Avem asa : o Julianne Moore in rolul unei mame fanatica religioasa (Margaret White), cu traume emotionale si cu alte ciudatenii si probleme.

O actrita tanara - Chloe Grace Moretz - in rolul unei adolescente firave (Carrie White), interiorizate si care este tinta rautatilor si a farselor colegelor “rele” de la liceu. Asta pana cand le-o “coace” si ea… da’ rau de tot.


Atentia mea s-a indreptat asupra catorva teme prezente in film : relatia mama-fiica – cat de mult ii poate tampi pe unii oameni o interpretare a religiei dusa la extrem, intr-atat incat sa incerce sa-i tampeasca la randul lor pe proprii copii si mai apoi sa-si transfere cu succes propriile traume si probleme emotionale asupra acestora, distrugandu-le personalitatea si vulnerabilizandu-i fata de mediul exterior.

O alta tema este ilustrata de eroina principala – adolescenta Carrie care incearca cu disperare sa scape de sub influenta nefasta a mamei, sa se adapteze mediului in care traieste si celorlalti tineri cu care interactioneaza pentru a fi acceptata si sa-si ia viata in propriile maini incetand sa mai fie o victima. Insa Carrie nu e o adolescenta oarecare. Ea este inzestrata inca de la nastere cu capacitati telechinetice pe care si le descopera si antreneaza singura – adolescenta autodidacta.

Impletirea povestii de adolescenti, cu ineditele scene cu telechinezie, cu un pic de razbunare si cu scene cu sange (dar nu prea multe si sunt soft) fac deliciul filmului.

Pot sa spun dioar ca punctul culminant se petrece in a doua jumatate a filmului, spre final, la balul de absolvire, unde Carrie cu ale sale puteri telechinetice le da o lectie tuturor celor care au suparat-o.

Si nu se termina cu happy-end.

Daca va simtiti incitati de subiect sau macar curiosi, uita-ti-va la trailerul de mai jos.




P.S. Carrie este adus in Romania de Cineforum si ruleaza de pe data de 18.10.2013 in cinematografe. Interesant de mentionat este ca data de lansare in tara noastra a coincis cu data de lansare la nivel mondial, asa ca pot spune ca vorbim despre un film cu adevarat nou.
2 Responses
  1. Trăiască torentul! Cât mai este liber! Nu mai trebuie să mergi la cinematograf, ci să urmăreşti de acasă orice film vrei! Sau serial! Fără pauze de reclamă! Şi chiar subtittrat româneşte!


  2. Si torentul si cinematograful au avantaje si dezavantaje. Depinde de gusturile fiecaruia.


Trimiteți un comentariu