Dupa ce s-a plimbat in toata Europa si pe la Timisoara expozitia Futuro Textiles a poposit si la Bucuresti in perioada 15 octombrie – 17 noiembrie 2013 la Muzeul National de Istorie a Romaniei.

De cand am vazut prin oras panoul publicitar ce anunta expozitia (adica pe la inceputul lui octombrie) mi-am propus sa nu o ratez insa m-am lasat prinsa in treburile cotidiene si m-am trezit abia in ceasul al 12-lea adica pe 13 noiembrie cand m-am dus sa o vizitez de teama ca nu mai apuc. Si bine am facut caci altfel chiar o ratam. Si mi-ar fi parut tare rau, caci presimteam ca o sa imi placa.

Conceputa de francezii de la Lille3000, expozitia prezinta cele mai noi si mai neasteptate generatii de textile si te lasa sa descoperi cum o fibra textila se poate obtine din absolut orice, mai ales din cele mai banale obiecte care ne inconjoara in viata de zi ci zi pana la cele mai imposibile obiecte din care nu te-ai fi gandit niciodata ca se poate obtine o fibra.

Expozitia cuprindea 3 sali impartite tematic.

In prima sala, am descoperit diferenta intre fibrele naturale, fibrele sintetice si cele artificiale. Recunosc ca in capul meu puneam semnul egal intre fibre sintetice si fibre artificiale.

Fibrele naturale sunt binecunoscute de toata lumea si sunt fumate deja. Ma refer aici la lana, matase, diferite paie, bumbac si in, care revine in forta si este foarte la moda. Stiati ca se pot obtine fibre textile chiar si din panza de paianjen? Eu nu stiam….dar am aflat. Japonezii s-au gandit sa readuca in actualitate o tesatura traditionala – Fujifu – realizata din glicina (un fel de pai). Din ea se pot face rochii, posete sau chiar decoratiuni interioare.

Fibrele sintetice sunt cele fabricate din combustibili fosili (petrol). Aici la mare cautare, in special in Franta dar si in restul Europei sunt fibrele obtinute din material reciclabile. Pe unul dintre ecranele din sala ruleaza un film in franceza care ne explica mai multe despre cum recicleaza ei diferite material si ce fac mai apoi din ele. Am putut vedea si un exemplu cum o sticla PET s-a transformat in fibre textile.

Fibrele artificiale reprezinta toate chestiile posibile si imposibile din care se pot obtine fibre textile, cum ar fi : bambus, soia, alge, lapte, PLA, otel inoxidabil si chiar BAZALT. Ei da, in viata mea nu mi-as fi putut imagina ca din aceasta roca vulcanica se poate obtine o fibra, care sa se mai si poata recicla apoi. Iar tesatura din lapte era ceva……..nici nu stiu cum sa o descriu. Nu m-am putut abtine sa nu pun mana pe ea (desi nu aveam voie). Era o maneca si am avut impresia ca era cel mai fin articol vestimentar de bumbac pe care am pus mana vreodata, foarte moale si placut la atingere. Imi imaginez cat de placut trebuie sa fi fost pe piele. Ca o a doua piele. Super interesant.

Am mai descoperit aici si tesaturi care isi schimbau culoarea, materiale fotoluminoase care se incarca de la lumina sau fibre care se autocuratau (ai asta cred ca ar rezolva si problema gospodinelor din intreaga lume plus ca am si economisi apa). J

Mi s-a parut super utila idea de a pune si o mostra din fiecare material prezentat pentru ca vizitatorul sa aiba contact direct cu interesantul material nu doar sa il vada intr-o vitrina de plastic. Asa am luat si eu contact cu toate materialele prezentate, am pipait chiar si dantela rochiei de nunta a lui Kate Middleton sau o dantela realizata cu laser pentru rochia lui Michelle Obama. Ei si uite asa mi s-au mai implinit si fanteziile legate de multmediatizatele rochii ale celor 2, J altfel nu as fi avut eu acces la rochiile alea ever.

Piesele de rezistenta ale primei sale erau de fapt 2 rochii si o geanta absolut deosebite. Imediat cum intrai te intampina Sonic Fiber Dress & Apron o rochie realizata in 2006 de Alyce Santoro  (SUA) exclusiv din banda de la casetele audio care poate produce si un sunet atunci cand intra in contact cu microfonul reportofonuluui atasat de ea. Rochia care “canta”.

Apoi cea care m-a dat pe spate a fost rochia Micro “be” Fermented Fashion – rochia din vin – creatie a lui Gary Cass si Donna Franklin in 2007. Ei au realizat aceasta rochie din bacteriile fermentate rezultate din vinul rosu, cultivate in laborator. Mortala!  Avea o culoare superba si am regretat ca nu aveam cu mine aparatul foto ci doar telefonul ca sa o redau in toata splendoarea ei. Avea o culoare dementiala – rosu bordo si era si scurta. Cred ca rochia asta le-ar fi sucit mintile femeilor si barbatilor in egala masura. In orice caz domnilor sigur le-ar fi lasat gura apa J. Si sa nu uit….chiar mirosea a vin.

Ultima piesa din sala era geanta rosie cu LED-uri – Polochon I – captusita la interior cu o banda de LED-uri care se aprinde odata cu deschiderea gentii. Acum doamnele nu mai pot spune ca nu isi mai gasesc cheile sau ca stau minute in sir sa-si caute diverse obiecte in geanta. Suna cunoscut? Pentru noi femneile e chiar utila. Plus ca mai era si rosie ca focul…..mm fix pe gustul meu.

Cand ieseai din prima sala te intampina o chestiune destul de ciudata la prima vedere. Greu de incadrat intr-o categorie. Sa-i zici rochie, sa-i zici dispozitiv…..hm greu de zis! Cand am citit descrierea de pe fisa de prezentare, am ramas cu gura cascata. Am zica ca nu-i adevarat! Era de fapt creatia unui student roman – Daniel Ignat – student la Facultatea de Arta si Design din Timisoara. Uite domne ca si romanii nostrii pot! Ca intre atatea chestii ale strainilor, chiar nu m-as fi gandit ca ar fi putut fi facuta de un roman. Ah ce bine m-am simtit! Ce a fost inca si mai surprinzator abia urmeaza – creatia romanului reactioneaza la zgomote cum ar fi bataile din palme schimbandu-si culoarea, asa cum veti vedea in poze. Asa ca nu am rezistat sa nu imi fac poze langa ea si abia dupa ce m-am uitat la poze am constatat ce culori aveam in spate. Cu totul si cu totul deosebita si m-am simtit mandra ca e a unui roman.

A doua sala era dedicata sectorului Medtex si Welltex adica tesaturi siI fibre cu aplicabilitate atat in sectorul medical cat si in zona de wellness. Aici am descoperit textile care te ajuta sa slabesti, antimicrobiene, hidratante, pentru tratarea diferitelor sensibilitati sau afectiuni ale pielii si organismului in general. Cea mai misto mi s-a parut patura care te apara de tantari. Mi-ar fi utila una doar pentru vara ca sa nu mai traga toate zumzaitoarele la mine si sa pot dormi mai linistita J

Sectorul de welltex cuprindea fibre si tesaturi care sporesc senzatiile de confort, moliciune, parfum si atitudine relaxata, Zen devenind un fel de a doua piele avand in acelasi timp un rol estetic dar creand si buna dispozitie. Am vazut chiar textile cu rol autobronzant, impregnate in tesatura cu tot felul de uleiuri, parfumuri si alte asemenea care patrund direct in piele. Fara solar si ultraviolete! Asta da inovatie!

Intre a doua si a treia sala, am descoperit o chestiune verde, care ia forma corpului uman si care ajuta la deghizare si relaxare. Poti sa te bagi in ea la serviciu si sa tragi un pui de somn. Numai ca tot te vede seful J La pipait se aseamana foarte mult cu papuceii de cauciuc subtire, de unica folosinta pe care ii primesti in saloanele spa care se respecta.

In a treia sala m-am simtit ca la o prezentare de moda, datorita podiumului catre trona in mijlocul ei si pe care erau expuse tot felul de rochii care mai de care mai ciudata.

Sa o luam metodic de la dreapta la stanga.

Creatia alba care apare si pe afisul expozitiei se numeste Mood Sweater (Kristin Neidlinger 2010) si isi schimba culoarea in functie de starea de spirit a persoanei care o poarta. Misto! Eu cand am trecut pe langa ea era violet J.

Urmeaza apoi, rochia origami – Wooden textile dress (Lea Peckre si Elisa Strozyck, 2012) jumatate textila jumatate din lemn. Avea mici bucatele de lemn lipite pe o tesatura textila foarte subtire. Ma intreb oare cum te-ai simti imbrcata in asa ceva si daca te-ai putea aseza pe un scaun fara sa se strice rochia.

Superba rochie cu trena nu e numai frumoasa si distinsa; este o rochie “fotocatalitica” (Helen Storey 2010). Impregnata cu o substanta specifica ce reactioneaza la particulele de praf, respingandu-le si purificand in acelasi timp aerul.

Apoi am vazut o rochie din pene taiate si aranjate special (semana cu un halat J), o rochie norisor si ultima, care se numeste Playtime I (Ying Gao 2010) realizata din cea mai fina si usoara organza din lume. Ca si cand n-ar fi.

Pe langa podiumul cu rochii, care mi-a luat ochii, in aceeasi sala am mai descoperit si textile Protex (cu tesaturi de protectie anti-foc, anti-rece, anti-soc, unele chiar special concepute pentru a rezista la radiatii, foc, metal-topit sau temperaturi extreme), textile cu aplicabilitate in sectorul aerospatial sau in sport – Sportex (fibre si materiale care lasa pielea sa respire, care mentin caldura corpului sau care accelereaza recuperarea in cazul accidentarilor).

O chestie interesanta pe care am vazut-o a fost Shortboard Surf’air – o placa de surf gonflabila, la fel de solida si stabila ca una clasica dar care se poate umfla si dezumfla in aproximativ 2 minute. Cu asta, suferii din intreaga lume si-ar putea tine jucariile acasa fara probleme de depozitare.

O expozitei care imbina stiinta, tehnologia si  arta si care m-a facut sa vad cum vor arata in viitor hainele pe care el vom purta.

Fascinant, interesant, inovativ, inedit si foarte creativ….cam astea ar fi cuvintele pe care le-as folosi ca sa descriu ceea ce am vazut. Pacat insa ca nu am mai avut timp sa trec si pe la Facultatea de arhitectura sa vad partea legata de geotextile a expozitiei. Oricum ceea ce am vazut m-a fascinat destul!

Mai multe poze aici.