Dupa vizita la Muzeul Aurului din Brad, domnul primar Florin Cazacu a tinut sa ne arate si Primaria orasului unde ne-a povestit cate ceva din istoria de prin partea locului.

Desi are in jur de 13.000 de locuitori, sa stiti ca orasul Brad este municipiu. Cladirea primariei este mica si cocheta insa foarte bine organizata si structurata. Nu stiu cum este la Primaria Bucuresti (caci nu am calcat de mult timp pe acolo) insa la Brad daca vrei sa ajungi unde ai treaba nu trebuie decat sa te orientezi dupa sageti, fara sa fie nevoie sa pui 1000 de intrebari la nu stiu cati functionari ca sa te directioneze unde ai nevoie. E clar, limpede, util si transparent.

Si ca sa fie o gazda desavarsita ne-a mai insotit si la vizitarea altor obiective importante ale zonei. Mi-a placut mandria cu care ne vorbea despre locurile natale si entuziasmul pe care il degaja atunci cand vorbea despre proiectele salte trecute si viitoare. Nu am auzit eternul si enervantul discurs cu “n-avem bani si …nevoile si neamul”. Primarul Florin Cazacu este tipul de om gospodar, care s-a zbatut sa reuseasca sa-si duca proiectele la bun sfarsit fara sa primesca prea mare sprijin de la “autoritatile competente”. Bineinteles ca e nevoie de mai mult decat entuziasm pentru asa ceva, dar cu tenacitate si perseverenta se pot face lucruri bune. Imi face intotdeauna o deosebita placere sa cunosc oameni care pot si care fac in loc sa se planga de neajunsurile vietii.

Ca sa nu mai lungesc vorba, urmatoarea oprire a fost la Tebea unde am vazut un adevarat Pantheon al neamului romanesc. In complexul de la Tebea se gasesc mormintele celor mai importanto eroi ai revolutiei romane din Transilvania, o cruce in memoria ostasilor zarandeni, cazuti la datorie in timpul celor 2 razboaie mondiale, gorunul, mormantul si bustul lui Avram Iancu.

Unul dintre lucrurile care iti atrage atentia printre atatea morminte si cruci este gorunul lui Horea sub care capatenia revolutionarilor ii chema la lupta pe motii iobagi. Este un stejar vechi de aproape 400 de ani, cu o circumferinta de 9 metri , care, pentru a fi protejat de distrugere a fost legat cu cercuri de otel si cimentat in interior.

Aici se mai afla si “Biserica cu tricolor” care pastreaza in interior relicve de mare importanta istorica, dar pe care, din pacate, nu am apucat sa o vizitam.

Ne-am indreptat apoi catre satul Crisan, comuna Ribita pentru a vizita, la indemnul ghidului nostru, dl. primar Primar Florin Cazacu, casa memoriala a lui Crisan.

Este vorba de casa in care s-a nascut Marcu Giurgiu (1732-1785) cunoscut sub numele de Gheorghe Crisan, unul dintre capeteniile rascoalei taranesti de la 1784 pe care a condus-o impreuna cu  Horia si cu Closca.

Ghida casei ne-a povestit ca in 1979 cladirea a fost reconstruita, pastrandu-se totodata aspectul unei case taranesti din secolul al XVIII-lea. Timpul parca a stat pe loc in acest loc frumos, inconjurat de verdeata si flori si ingrijit cu drag de oameni iubitori si pastratori ai traditiei si istoriei locurilor. A fost pentru mine o incantare sa vizitez aceste locuri.

Program de vizitare: Vara: Marti – Duminica 9 – 17 Iarna: Marti – Duminica 10 – 18, Luni inchis
Date de contact: Str Principala (DJ760), nr. 50, Crisan, Hunedoara
Ghid supraveghetor: Lazar Viorica 0721021577

Dupa ce ne-a gonit ploaia din curtea casei memoriale, am pornit catre Manastirea Crisan – Vaca (Vaca este fostul nume al satului Crisan) din satul Crisan, comuna Ribita din judetul Hunedoara.

Este o manastire ortodoxa de calugari, amplasata intr-un peisaj natural deosebit. Foarte multa liniste in jur si multa verdeata. Imediat te linistesti odata ajuns aici.

Din pacate timpul de vizitare a fost prea scurt pentru a-mi permite sa zabovesc cat as fi vrut si sa aprofundez. Si a trebuit sa imi rezolv mai intai alte “ugente”. Pot spune ca are cea mai curata, civilizata si frumos mirositoare toaleta din cate am vazut eu pe la manastiri si alte lacase de cult. Printre stropii de ploaie, care nu m-au lasat sa fac poze in voie, nu am putut sa nu remarc curatenia si randuiala locului. Chiar nu mi-a venit sa cred ca aici traiesc calugari. “Omul sfinteste locul” ce sa mai!

Pe drumul de intoarcere, am oprit cateva moment ca sa facem poze la viaductul de la Lucoiu de Sus.

Daca ajungeti prin aceste meleaguri, chiar ar fi pacat sa ratati aceste obiective importante. Sigur veti pleca cu o alta stare de spirit, cu imagini frumoase stocate pe retina si cu sentimentul ca se pot face lucruri bune, cu conditia sa vrei.

P.S. Vali ti-am furat o poza cu Manastirea. Imi trebuia pt exemplificare. M-am trezit ca din cauza ploii nu am facut decat 2 amarate de poze…..cu telefonul ca sa nu-mi ud aparatul J

Mai multe poze aici.