In ultima zi a vizitei in
Hunedoara, toata lumea a avut program de voie si de plecat acasa care cu
ce/cine a putut.
Si ca sa ne faca in ciuda, vremea
s-a incapatanat sa fie din cale afara de frumoasa. Asa….ca sa-mi bag eu 2 gheare
in gat nu una, ca plec inapoi la Bucuresti J. A fost cea mai calda si mai insorita zi a vizitei
noastre. Si pentru ca nu vroiam sa ratam ultimul obiectiv, despre care auzisem
numai lucruri frumoase, prima oprire a fost direct la Simeria ca sa vizitam
Parcul Dendrologic J.
Sincer, habar nu aveam ca in acel
oras, se afla asa o comoara.
Parcul se afla la periferia
orasului Simeria, la 10 Km est de Deva, pe malul stang al raului Mures, iar
accesul se face din DN 7, urmand strada 1 Decembrie pana la capat (cca. 2 km),
colt cu Str. Biscaria nr.1.
Denumirea oficiala este
“Arboretumul Simeria” si a luat fiinta undeva prin secolul XVIII-lea. Prin anii
1950 este declarat monument al naturii si protejat prin lege, transformandu-se
in rezervatie dendrologica. Este pe locul 3 in Europa si pe locul 11 in lume
din punct de vedere al frumusetii si diversitatii speciilor prezente.
Unicitatea parcului este data de faptul ca pe o suprafata de aproximativ 70 de
hectare gasim laolalta arbori si arbusti exotici (specii europene,
nord-americane si asiatice), alaturi de specii indigene.
Este prima data in viata mea cand
vad in acelasi spatiu, bambusi, pini si magnolia alturi de liane, conifere si
foioase. Este un spectacol inedit al naturii, sa vezi atatea specii diferite coabitand
intr-o armonie perfecta care coexista cu succes in acelasi loc si in cu totul
alte conditii de clima si mediu. A fost ceva cu adevarat deosebit.
Un lucru este cert. Cum i-ai
trecut pragul, pentru modica suma de 4 lei cat costa biletul de intrare pentru
adulti, esti intr-o alta lume.
Este o adevarata oaza de liniste in
care poti sa fii 100% Zen si sa-ti auzi propriile ganduri, bucurandu-te in
acelasi timp de spectacolul naturii. Nu am cum sa folosesc decat superlative.
Cu ajunsul a fost usor. Insa eu
si cei 2 companioni ai mei (Cristi Iosub si Spanac) eram tare curiosi sa vedem
vedeta parcului – copacul Sequoia.
Si ne-am plimbat cam o ora,
printre miresme imbatatoare de tot felul si zumzet de gaze, cand pe la racoarea
copacilor cand pe la soare. O incantare. Cred ca este locul perfect ca sa faci
o pictura celebra sau sa scrii un best seller. Este atata liniste si frumusete
in jur incat te simti coplesit. Eu m-am simtit tare bine si nu mi-as fi dorit
sa mai ies de acolo.
Cum timpul trece insa si mai
repede atunci cand te simti bine, am inceput sa intrebam toti “bastinasii”
intalniti in cale, ca sa gasim Sequoia mai repede. Nu ai in fiecare zi ocazia
sa vezi un astfel de copac in Romania. Nu am crezut vreodata ca voi ajunge asa
de disperata dupa un copac. Spre surprinderea noastra, nimeni nu avea habar de
asa ceva si se uitau la noi de parca le vorbeam de masini straine. Nu credeam
ca gasirea unui copac mare, cu trunchiul gros o sa fie asa o aventura. Cam cat
de greu e sa gasesti un Sequoia? S-a dovedit a fi misiune imposibila. Deh daca
nu am plecat cu lectiile facute!
 |
| Sa fie asta Sequoia sa nu fie? Pe placuta scria platan |
 |
| Am descoperit totusi un castan porcesc :) |
Partea cea mai nostima a fost ca
am intrebat un cuplu de batranei care sustineau sus si tare ca ei se plimba
acolo “de ani de zile”. I-am informat eu ca aveau un Sequoia chiar sub nasul
lor si habar nu aveau de chestia asta.
Si bietul paznic era si mai si.
Saritor din fire, s-a oferit sa ne arate el Sequoia. Si ne-a dus drept la un pin
amarat. Soc si groaza! Asa ca nu va luati dupa el ca nu stie ce vorbeste.
Deh, pai daca tocmai atractia
principala a parcului nu era semnalizata cu nimic ce sa stie bietii de ei? Treaba
romaneasca! Ai o comoara si nu esti in stare sa o pui in valoare! Ba mai mult,
din cate am inteles, de acest parc se ocupa mai mult voluntarii, oameni carora
le pasa de parcul lor, ca autoritatile ioc! De altfel cladirea Statiunii decercetari silvice Simeria, o bijuterie arhitectonica, se afla intr-o avansata stare
de degradare. Mai are putin si se prabuseste.
Traseele prin parc sunt amenajate
insa nemarcate. Pai daca nu te ratacest cautand in disperare un Sequoia care
mai e farmecul? Sau poate ca asta e farmecul acestui parc, pe langa speciile de
plante, sa te ratacesti prin el. Cred ca ar merge un fel de vanatoare de
comori, insa miza sa fie gasirea copacului Sequoia.
Din pacate nici Internetul nu
ofera mai multe informatii lamuritoare. Am plecat de acolo putin dezamagita ca
nu am gasit Sequoia si cu parere de rau ca aceasta bijuterie locala nu este
indeajuns de bine ingrijita si promovata. In mod cert merita muuult mai mult.
Asa ca va sfatuiesc sa nu o
ratati atunci cand treceti prin zona. Va garantez eu ca nu aveti prea des
ocazia sa vedeti asa ceva.
Trimiteți un comentariu