Astazi scriu despre ceva inedit
si ma bucur nespus ca cineva a avut inspiratia de a ne pune la treaba pe noi
bloggerii pe acest subiect.
Marturisesc ca proba 9 de la Spring Super Blog 2014 m-a provocat sa
ma gandesc ce inseamna pentru mine teatrul.
Bineanteles un act de cultura in
primul rand, imi sopteste vocea interioara.
Un schimb de emotii, trairi,
energie si impartasire intre actor si publicul sau. Multe spectacole m-au pus
pe ganduri pentru ca m-au incitat la a ma gandi serios la unele lucruri, mi-au
schimbat perspective sau mi-au dat inspiratie, subiecte de discutie in cercul
de prieteni si de articole pe blog.
Teatrul ne provoaca sa gandim, sa
intelegem si sa simtim si orice caz nu ne lasa indiferenti.
A merge sa vezi o piesa de teatru
insemna o evadare din cotidian, este un prilej de reverie.
Parintii au avut grija, ca de
mica sa imi cultive acest bun obicei – mersul la teatru iar la teatru nu puteai
merge decat imbracat elegant, aratand respect pentru institutia in care te
aflai si pentru actul artistic. Deh….erau alte vremuri, iar educatia era
quelque chose de bon ton. Si din fericire, pe atunci nu erau telefoane mobile
care sa sune cand ti-e lumea mai draga.
La teatru poti sa aplauzi. Mie
imi place sa fac asta pana cand mi se inrosesc palmele. Si ma simt atat de bine
cand o fac, exprimandu-mi multumirea. Este momentul in care publicul isi
recompenseaza si apreciaza actorii, iar acestia culeg roadele muncii lor.
Urmarindu-i pe marii actori,
evoluand pe scena, poti sa inveti ce inseamna sa-ti iubesti meseria si sa o
faci cu daruire, pasiune si excelenta, radicand-o la statutul de arta.
Imi amintesc de ultima piesa pe care am vazut-o
la Teatrul Evreiesc de Stat, acum cativa ani si care m-a marcat profund,
lasandu-mi o impresie puternica. Este vorba de piesa Janka, avand-o ca protagonista
pe actrita Maia Morgenstern.
 |
| Afis spectacol |
O drama, dar in acelasi timp o
poveste despre supravietuire a sighetencei Janka Festinger care, dupa
experientele traite in lagarele de concetrare naziste din timpul Holocaustului,
are puterea sa o ia de la capat, refacandu-si viata in America.
Piesa a fost interpretata
magistral, de una dintre marile actrite alte teatrului romanesc, apreciata atat
in Romania cat si peste hotare si despre care nu pot vorbi decat la superlativ,
fara a mai avea nevoie de nici o prezentare. Pe langa faptul ca joaca atat in
piese cat si in filme, Maia Morgenstern este in acelasi timp si directoarea
Teatrului Evreiesc de Stat si una dintre actritele care se ingrijeste si de “cresterea”
noii generatii de actori.
De altfel, pe langa “monstrii
sacrii” ai scenei romanesti, ma bucur sa vad de cativa ani buni, coagularea
noii generatii de actori tineri, plini de talent si de inspiratie, care aduc un
suflu nou si ii vor inlocui cu succes pe predecesorii lor.
Asa ca teatrul nu are cum sa
moara. Teatrul are o istorie, are prezent si va avea, in mod cert si viitor.
Pe langa rolul cultural pe care
il are teatrul, acesta cred ca joaca si un rol educativ, iar cea mai mare
provocare cu care se confrunta in ziua de azi este cum sa se reinventeze astfel
incat sa se adreseze unor categorii cat mai largi de public, in aceasta era
digitala.
Imbinarea mai multor arte :
teatru, dans si arte vizuale, raspunde in mare masura acestei cerinte si deja se
intampla in cadrul unor spectacole care au succes.
La Teatrul Evreiesc de Stat
exista posibilitatea ca unele piese sa fie titrate intr-o alta limba, ceea ce
creste accesibilitatea si adresabilitatea acestora, putand fi vizionate de mai
multe categorii de public.
Si pentru ca astazi traim in
permanenta conectati, cred ca teatrele ar trebui sa aiba o pagina de Facebook
si un site. Asta ar trebui sa constituie un must. Apoi, dupa parerea mea, ar mai
fi de lucru si la capitolul promovare si PR (poate lucrul cu agentiile de
publicitate are crea o mai mare vizibilitate – caci teatrul este cu adevarat un
produs premium care nu are aditivi sau contraindicatii).
Oricum mie una nu mi-ar placea ca
teatrul sa devina digital sau sa ne trezim vreodata ca mergem la teatru ca sa
vedem in loc de actori in carne si oase, roboti, sau inregistrari vizuale sau
auditive.
Oricat de digitalizati am fi,
totusi actul artistic in sine si interpretarea actorilor nu va putea fi si nu
ar trebui vreodata inlocuita cu altceva.
Imagini preluate de la Teatrul Evreiesc de Stat
Articol scris pentru Spring
Super Blog 2014
Trimiteți un comentariu